Pot distruge stocul nevândut de produse?
Distrugerea stocurilor nevândute este restricționată
În prezent, stocurile nevândute pot fi, în majoritatea cazurilor, încă distruse, dar ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește un cadru prin care acest lucru devine interzis pentru din ce în ce mai multe categorii de produse. Regulamentul în sine nu prevede o singură prohibiție generală care să se aplice imediat tuturor produselor. În schimb, acesta stabilește bazele: Comisia Europeană primește competența de a determina, pentru fiecare categorie de produse, că distrugerea bunurilor de consum nevândute nu mai este permisă, și obligă întreprinderile să furnizeze informații despre ceea ce fac cu stocurile nevândute. Textilele și încălțamintea sunt categoriile de produse identificate în primul rând în regulament pentru o prohibiție; pentru alte categorii de produse, aceasta trebuie să fie stabilită separat.
Pentru cine aceasta se aplică și pentru cine nu
Reglementarea afectează fabricanții, importatorii și alți operatori de piață care pun bunuri de consum pe piața UE și care se debarasează de exemplarele rămase, nevândute sau le fac să fie distruse. Este vorba deci despre produse noi care nu au ajuns niciodată la un consumator — excedente, retururi considerate noi, stocuri sezoniere nevândute. Nu este vorba despre produse care au fost deja utilizate de un consumator și sunt returnate ca deșeuri; pentru acestea se aplică alte reguli, cum ar fi reglementarea deșeurilor sau regimurile specifice produselor, cum ar fi pentru produsele electronice sau bateriile. De asemenea, produsele care trebuie retrase din comerț din motive de siguranță sau conformitate cad în afara acestui cadru: nu trebuie să rămână în circulație, indiferent de ceea ce ESPR spune despre distrugerea stocurilor nevândute.
De asemenea, este important ca obligațiile să nu se aplice automat oricărei întreprinderi și oricărei categorii de produse. Regulamentul prevede o excepție pentru micro și întreprinderile mici, și o dispoziție tranzitorie pentru întreprinderile mici și medii. Cei care aparțin acestor categorii se află, prin urmare, (provizoriu sau în mod permanent) în afara obligațiilor cele mai stricte, chiar dacă produsul în sine — cum ar fi textilele sau încălțamintea — a fost identificat.
Ceea ce este deja stabilit și ceea ce rămâne să fie completat
Când o prohibiție pentru o categorie specifică de produse devine efectiv aplicabilă depinde de identificarea care a fost sau va fi stabilită pentru acea categorie de produse. Pentru textile și încălțaminte, identificarea este deja inclusă în regulament; pentru alte categorii de produse, Comisia trebuie să o reglementeze separat prin act delegat. O dată concretă când prohibiția pentru o anumită categorie de produse intră în vigoare, și delimitarea precisă a care întreprinderi sunt sau nu sunt exceptate, se găsește, prin urmare, pentru fiecare categorie de produse în regulament și în textele de implementare aferente. Până la momentul în care o categorie de produse este identificată și obligația corespunzătoare intră în vigoare, nu se schimbă nimic în practică pentru acea grupă în ceea ce privește ceea ce este sau nu permis cu stocurile nevândute.
Ceea ce se aplică deja este obligația de a furniza informații: operatorii de piață care cad sub aplicarea reglementării trebuie să facă publice informații despre cantitățile de bunuri de consum nevândute pe care le elimină și despre motivele din spatele acestora. Această obligație de transparență este menită să evidențieze cât de des și de ce distrugerea are loc încă, chiar înainte ca o prohibiție rigidă să intre în vigoare pentru o categorie de produse.
Ce înseamnă aceasta pentru practică
Pentru cei care au acum stocuri nevândute, primul pas este să verifice dacă produsul aparține unui grup de produse pentru care ESPR are deja o desemnare — textilele și încălțămintea sunt cel mai clar exemplu în acest sens. Dacă este cazul, al doilea pas este să verific dacă propria întreprindere se încadrează în excepția pentru microîntreprinderi sau întreprinderi mici, sau în regimul de tranziție pentru întreprinderi medii; aceasta determină dacă obligațiile se aplică deja sau încă nu. Al treilea pas este să verific dacă există deja o obligație de raportare privind stocurile nevândute casate, indiferent de faptul că interzicerea distrugerii în sine se aplică deja — această obligație de transparență poate fi mai devreme decât interzicerea în sine. În final, este prudent să iau în considerare direcția reglementării: și grupurile de produse care nu sunt în prezent desemnate pot fi desemnate în viitor, ceea ce înseamnă că un model de afaceri care se bazează pe distrugerea excedentelor poate întâmpina în timp limitări, și în afara textilelor și încălțămintei.
După cum rezultă: articolele 23 până la 26 ESPR
Această reglementare este stabilită în articolele 23 până la 26 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781), care împreună formează cadrul pentru prevenirea distrugerii bunurilor de consum nevândute: competența de a desemna grupuri de produse, excepțiile pentru întreprinderile mai mici, obligația de raportare și prevederile privind revizuirea cadrului.
Ce trebuie făcut
Verificați dacă propriul produs aparține textilelor sau încălțămintei, sau unui alt grup de produse care a fost între timp desemnat printr-un act delegat, și controlați dimensiunea propriei întreprinderi în raport cu excepțiile pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici și medii. Pentru statusul precis al unui grup de produse și starea actuală a actelor delegate, consultați textul ESPR însuși prin punctul de referință de mai jos, și în caz de îndoieli privind propria situație, luați în considerare consultarea unui consilier care poate verifica regulile actuale de implementare în raport cu produsul și întreprinderea specifică.
Pe ce se bazează aceasta
Regulamentul însuși se află pe EUR-Lex. Facem referință pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți pe cuvânt.
Ce trebuie să faceți concret
ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) reglementează în articolele 23 până la 26 ceva care este separat de pașaportul produsului în sine, dar este strâns legat de acesta: prevenirea distrugerii bunurilor de consum nevândute. Pentru o parte din întreprinderile care vor avea de-a face cu pașapoartele produselor, acest regulament va funcționa pe două fronturi — cerințele de date privind produsul și regulile privind ceea ce li se poate întâmpla produselor dacă nu sunt vândute.
Ce se așteaptă de la dumneavoastră
Transparență cu privire la stocurile nevândute
Articolul 24 din ESPR obligă anumite întreprinderi să divulge public câte bunuri de consum nevândute distrug și ce s-a întâmplat cu acestea. Pentru o întreprindere cu 10 la 100 de angajați, aceasta înseamnă din punct de vedere practic că trebuie să existe o evidență care urmărește stocurile distruse ca o categorie separată — nu doar "stocuri amortizate" în contabilitate, ci în mod specific loturile care au fost distruse, cu cantități și motiv. Fără această înregistrare, în cazul unei obligații de divulgare, nu există nimic de raportat.
Posibil interdict de distrugere pentru grupuri de produse specifice
Articolul 23 al ESPR oferă baza pentru a institui, pentru grupuri specifice de produse, o interdicție de a distruge bunurile de consum nevândute. Această interdicție nu se aplică automat tuturor produselor; aceasta se stabilește per grup de produse prin actele delegate care reglementează de asemenea însuși pasaportul produsului. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că întrebarea „pot distruge aceasta
,
Uitzonderingsgronden onderbouwen
Obligații de raportare pe baza valorilor limită
Articolul 24 din ESPR leagă o parte din obligații de dimensiunea întreprinderii; micro și mici întreprinderile sunt exceptate parțial. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, acesta este un punct pe care trebuie să-l investigheți cu atenție, deoarece dimensiunea proprie determină dacă se aplică obligația completă sau o formă mai ușoară. Nu este ceva pe care să-l determinați la sentimente — Regulamentul însuși funcționează cu definiții formale ale dimensiunii întreprinderii care nu se bazează doar pe numărul de angajați.
Unde merge rău în practică
O primă situație care apare frecvent: o întreprindere distruge un lot de bunuri returnate deoarece vânzarea nu mai este rentabilă, fără a verifica dacă grupa de produse a intrat între timp sub o prohibiție de distrugere. Această interdicție este introdusă pe bază de grup de produse și prin acte delegate, adesea simultan cu cerințele pentru pașaportul de produs pentru același grup — cine urmărește deja pe acesta din urmă, pierde uneori pe acesta din urmă.
O a doua situație: nu există o înregistrare separată a stocului distrus, doar o anulare contabilă. În momentul în care se cere dezvăluire, nu mai este posibil să se reconstituie câte exemplare exact au fost distruse și de ce.
O a treia situație: un motiv de excepție este notat abia retroactiv, după o întrebare a unui inspector, în loc să fie notat în momentul deciziei înseși. Aceasta face dosarul vulnerabil, chiar dacă distrugerea era de fapt justificată.
O a patra situație: stocul care zace pe raft mai de mult înainte ca regulile pentru o grupă de produse să intre în vigoare nu este examinat separat. Întrebarea ce se face cu stocul care există deja atunci când regulile intră în vigoare devine brusc actual la un moment în care nu mai este timp pentru a-l clarifica calm.
O a cincea situație: o întreprindere crede că regulile sunt relevante doar dacă certificatul digital de produs pentru propria grupă de produse este deja obligatoriu, în timp ce articolele 23 până la 26 au propria cronologie și propriile acte delegate, independente de obligația privind purtătorul de date.
Ce puteți documenta
- O prezentare generală pe grupe de produse dacă se aplică sau se va aplica o prohibiție de distrugere, cu referința din actul delegat relevant.
- O înregistrare separată a stocului nevândut distrus: cantități, dată, grupa de produse și motiv al distrugerii.
- Un dosar pentru fiecare caz de excepție, întocmit la momentul deciziei, cu motivul concret din articolul 25 al ESPR care se consideră aplicabil.
- O verificare a propriei dimensiuni a întreprinderii în raport cu definițiile utilizate de regulament, pentru a determina care obligație din articolul 24 se aplică.
- O procedură pentru retur și stocul excedentар, astfel încât distrugerea să nu fie soluția standard înainte de a fi luate în considerare alternativele.
Acest subiect atinge în practică adesea aceleași întrebări ca restul dosarului certificatului digital de produs. Cine trebuie încă să determine dacă certificatul digital de produs pentru propriile produse se va aplica, face bine să combine această investigație cu întrebarea dacă pentru aceeași grupă de produse vine și o prohibiție de distrugere — ambele decurg din același regulament și adesea din același act delegat. Și pentru cine se întreabă ce solicită efectiv o autoritate de supraveghere într-o control: ce solicită o autoritate de supraveghere într-un control asupra produselor dă o imagine de ansamblu asupra tipului de dosar care se așteaptă, ceea ce se aplică și pentru administrația privind distrugerea și excepțiile.
Aceasta nu constituie consiliere juridică. Această pagină oferă informații generale despre regulamentul pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli cu privire la propria situație, consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.
Scris cu ajutorul AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu e în regulă? Ne-o spuneți — corecțiile primesc prioritate.