Ce schimbă ESPR pentru micile și mijloacele întreprinderi?

ESPR face designul ecologic o cerință legală în loc de o alegere

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) schimbă faptul că designul durabil nu mai este o alegere voluntară, ci devine un cadru legal care, în principiu, poate fi aplicabil pentru aproape orice produs fizic — inclusiv pentru produsele producătorilor și importatorilor mai mici. În timp ce normele actuale de ecodesign se referă în principal la aparate care consumă energie, ESPR extinde aceasta la o categorie mult mai largă de grupuri de produse, cu cerințe în domenii cum ar fi durabilitatea, reparabilitatea, reciclabilitatea și furnizarea de informații despre produs, cum ar fi prin intermediul unui pașaport digital al produsului. Pentru o întreprindere IMM, aceasta înseamnă în special că întrebarea "se aplică și în cazul produsului meu?" trebuie să fie răspunsă în prealabil, și nu după ce cerințele sunt deja în vigoare.

Pentru cine se aplică și ce produse sunt excluse

ESPR se adresează celor care introduc produse fizice pe piața UE: producători, importatori și, în anumite cazuri, alți operatori de piață — dimensiunea întreprinderii nu joacă niciun rol în domeniul de aplicare al regulamentului în sine. Prin urmare, o mică întreprindere se încadrează în principiu în aceleași norme cadru ca și o multinațională, din moment ce produsul său aparține unui grup de produse pentru care sunt stabilite cerințe. Articolul 1 din ESPR determină subiectul și domeniul de aplicare al regulamentului și exclude în acest sens o serie de categorii din domeniul de aplicare, cum ar fi alimente, furaje, medicamente și plante și animale vii. Pentru aceste categorii se aplică alte reglementări, deja existente. Important de reținut: ESPR în sine nu stabilește cerințe concrete privind produsele — acestea se elaborează separat pentru fiecare grup de produse. Aceasta înseamnă că un produs poate cădea în domeniul de aplicare al regulamentului în acest moment, fără ca cerințe specifice pentru acel grup să fi fost încă stabilite.

Cerințele vin pe grupe de produse, nu pentru toți deodată

Nu există o dată unică de intrare în vigoare când ESPR "brusc" se va aplica întregului sector IMM. Regulamentul funcționează cu acte delegate separate pe grupe de produse: doar atunci când pentru un grup specific de produse (de exemplu, textil, mobilă sau electronice) au fost stabilite asemenea norme, apar obligațiile concrete pentru întreprinderile care introduc produse din acel grup pe piață. Până în acel moment, reglementarea existentă rămâne în vigoare pentru produsele în cauză. Care grupe de produse și când sunt pe rând nu se precizează în regulament în sine, ci se elaborează într-un program de lucru al Comisiei Europene. Pentru un antreprenor, aceasta înseamnă că sectorul sau grupa sa de produse este punctul de referință, nu o dată calendară fixă care se aplică tuturor produselor în același timp.

Cum ar trebui să abordheze o întreprindere IMM aceasta

Ordinea cea mai logică începe prin a determina dacă, și dacă da când, propria grupă de produse este în vedere la Comisia Europeană pentru reglementări suplimentare în temeiul ESPR — pagina Comisiei cu privire la regulamentul privind ecodesignul oferă o cale de acces pentru aceasta. Dacă acesta este cazul, următorul pas este să se verifice ce fel de cerințe sunt în curs de pregătire: se referă la utilizarea materialelor, durata de viață, reparabilitate, reciclabilitate, sau la obligații de informare, cum ar fi un pașaport digital al produsului. După aceea, este util să se verifice ce date sunt necesare pentru aceasta și dacă acele date sunt deja disponibile — adesea aceste informații se găsesc la furnizori, în specificațiile materialelor sau în documentația CE existentă. Doar după ce această imagine este clară, devine clar ce trebuie ajustat în propria operare a afacerii, de exemplu în condițiile de achiziție către furnizori sau în modul în care informațiile produsului sunt înregistrate și păstrate. Pentru o întreprindere care activează în mai multe grupe de produse, merită să efectueze această investigație separat pentru fiecare grup, deoarece ritmul și conținutul cerințelor pot diferi de grup la grup.

Baza legală: articolul 1 din ESPR

Faptul că ESPR este o regulă-cadru care stabilește subiectul și domeniul de aplicare, dar lasă cerințele concrete pentru reglementări separate pe grupe de produse, rezultă din articolul 1 al Regulamentului (UE) 2024/1781. Explicația Comisiei Europene cu privire la regulamentul privind ecoconceptia pentru produsele durabile descrie, în plus, cum funcționează acest sistem în practică, inclusiv rolul programului de lucru în care pentru fiecare grup de produse se indică când se pregătesc reguli suplimentare.

Cine dorește să afle unde se situează propriile produse, poate începe cel mai bine cu pagina Comisiei Europene despre ESPR pentru a vedea dacă propria grupă de produse apare deja în programul de lucru, și de acolo să consulte textul articolului 1 al regulamentului pentru a verifica dacă produsul nu se încadrează într-o excepție. Imediat ce pentru o grupă de produse sunt stabilite cerințe concrete, acesta este momentul să-și reglementeze propria informație de produs și documentație în consecință — ceva la care se aliniază o platformă precum prodpas.eu imediat ce acele date sunt disponibile.

Pe ce se bazează aceasta

Regulamentul însuși se află pe EUR-Lex. Facem referință pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți pe cuvânt.

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) este o reglementare-cadru: ea stabilește regulile jocului, dar le completează abia pe baza grupei de produse prin acte delegate separate. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă că reglementarea în sine nu cere încă o acțiune directă, dar determină ceea ce va veni mai târziu, grupă de produse după grupă de produse. Articolul 1 din ESPR descrie subiectul și domeniul de aplicare: reglementarea se aplică în principiu produselor fizice puse pe piața UE, cu o serie de excepții precum alimentele, medicamentele și organismele vii. Obligațiile practice care decurg din acest cadru vin în etape către întreprinderi.

Să verificați dacă și când o grupă de produse vine la rând

Deoarece ESPR în sine nu stabilește cerințe specifice produselor, primul pas practic pentru un producător sau importator MKB este să afle dacă propriul produs va cădea sub un act delegat, și dacă da, când. Aceasta necesită urmărirea programului de lucru al Comisiei pe bază de grupă de produse, ceva pentru care multe întreprinderi mai mici nu rezervă timp structural. Cine dorește să afle asta pentru propriul sortiment găsește o trecere în revistă pe ce grupe de produse din sectorul mic și mediu cad sub ESPR și poate verifica starea propriei grupe de produse prin ordinea în care grupele de produse vin la rând.

Înțelegi că cerințele diferă pe bază de grupă de produse

ESPR dă Comisiei competența de a stabili prin acte delegate cerințe privind durabilitatea, reparabilitatea, reciclabilitatea și furnizarea de informații — dar fiecare pe grupă de produse. Aceasta înseamnă că un producător de, de exemplu, mobilă și un producător de electronică se confruntă cu cerințe concrete diferite, chiar dacă cad sub aceeași reglementare-cadru. Pentru o întreprindere care are produse în mai multe categorii, nu este deci o chestiune de "a respecta ESPR" ca o singură acțiune, ci de a verifica pe bază de grupă de produse ce va gălii exact. O explicație mai detaliată despre modul în care funcționează acele acte delegate se află pe ce este un act delegat și de ce determină ceea ce trebuie să facă o întreprindere.

Luarea în considerare a pasaportului digital al produsului ca element recurent

Unul dintre instrumentele pe care le-a posibil ESPR este pasaportul digital al produsului: un dosar structurat cu informații despre produs, pus la dispoziție prin intermediul unui purtător de date, cum ar fi un cod QR. Nu fiecare act delegat va impune cu siguranță un pasaport, dar pasaportul este instrumentul pe care Comisia îl are în vedere pentru mai multe grupe de produse. Pentru o întreprindere mică și medie, este practic să nu aștepte până când grupa sa de produse va fi concretizată, ci să înțeleagă deja ce înseamnă un pasaport și ce date ar trebui să conțină acesta. O introducere în acest sens se află pe ce este exact un pasaport digital al produsului pentru produse, și o panoramă a categoriilor de date de așteptat pe ce date sunt incluse în pasaportul digital al produselor.

Evaluarea dacă "mic" înseamnă o excepție

O întrebare recurentă în rândul producătorilor mai mici este dacă dimensiunea întreprinderii este un motiv pentru a nu fi supuși obligațiilor. ESPR raționează în primul rând pe baza grupelor de produse și nu pe baza mărimii întreprinderii, deși actele delegate pot ține seama de participanții mai mici pe piață. Tocmai această distincție — grupa de produse versus mărimea întreprinderii — este locul în care apare multă confuzie. O discuție mai detaliată a acestei întrebări se află pe dacă pasaportul digital al produsului se aplică și micilor întreprinderi.

Unde merge rău în practică

Un prim tipar recurent este că întreprinderile confundă ESPR cu o obligație concretă care este deja în vigoare și apoi amână acțiunea deoarece "nu a fost publicat nimic pentru grupa noastră de produse" — în timp ce timpul de pregătire pentru colectarea datelor este adesea mai lung decât se crede.

O a doua situație este subestimarea clasificării grupelor de produse: un sortiment care la prima vedere constituie o categorie, se dovedește uneori că se încadrează în mai multe grupe de produse, fiecare cu propriul calendar. Cine nu investighează acest lucru în prealabil, o descoperă abia în momentul în care prima măsură delegată intră în vigoare.

Un al treilea model este acela că întreprinderile presupun că un importator sau un furnizor de componente va furniza datele, fără ca aceasta să fie stabilit într-un acord — cu rezultatul că nimeni nu a colectat efectiv informațiile atunci când sunt necesare.

O a patra situație apare în cazul produselor compuse: o componentă se încadrează sub o altă reglementare decât produsul final, așa cum se vede în combinația de acumulator și aparat. Cine nu cunoaște această diferență riscă să trateze două obligații ca una singură.

Un al cincilea punct recurent este nerecunoașterea faptului că clasificarea grupelor de produse nu este întotdeauna evidentă: întreprinderile presupun că produsul lor se încadrează în mod logic într-o anumită categorie, fără a valida acest lucru în funcție de clasificarea oficială.

Ce puteți documenta

Un inventar al propriului sortiment de produse cuplat cu grupa de produse presupusă, inclusiv întrebarea dacă produsul poate să se încadreze în mai multe grupe în același timp — cu titlu de orientare când un produs se încadrează în mai multe grupe de produse în același timp.
Un dosar per grupă de produse cu statutul măsurii delegate corespunzătoare: nu a fost încă publicată, în consultare, sau adoptată.
O listă de furnizori și componente per produs, cu o notă privind care parte poate furniza care date.
O validare a propriei clasificări de produse, de exemplu pe baza întrebărilor de pe sub care grupă de produse se încadrează un produs.
O cronologie cu data de intrare în vigoare așteptată per grupă de produse relevantă, astfel încât colectarea datelor să nu înceapă abia în momentul în care o obligație intră în vigoare — vezi și când cartea de identitate a produsului devine obligatorie pentru produse.
O notă scurtă cu privire la care produse pot să se încadreze în afara sferei de aplicare a articolului 1, și pe baza căreia considerente a fost făcută această evaluare.

Aceasta nu constituie consiliere juridică. Această pagină oferă informații generale despre regulamentul pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli cu privire la propria situație, consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu ajutorul AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu e în regulă? Ne-o spuneți — corecțiile primesc prioritate.