Vând produse sub propria mea marcă — ce obligații primesc?
Cine pune marca sa pe un produs, devine producător
Cine pune pe piață un produs fabricat de o altă întreprindere sub propriul nume sau marca sa, ia asupra sa aceleași obligații ca producătorul acelui produs. Acesta este principiul de la articolul 27 al Regulamentului ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781): nu persoana care administrează fabrica este decisivă, ci persoana al cărei nume sau marcă apare pe produs sau pe ambalaj. Pentru lege, nu contează că producția efectivă se desfășoară în altă parte — cine se prezintă în exterior drept producător, poartă și responsabilităților care vin cu aceasta. Acesta este un principiu cunoscut din legislația europeană privind produsele și ESPR urmează acel tipar: conteaza cine dă identitate produsului pe piață, nu cine operează mașinile.
Pentru marca proprie și etichete private, nu pentru revânzarea obișnuită
Această regulă afectează în special întreprinderile care operează cu etichete private: un distribuitor en-gros care face ca o fabrică din străinătate să producă produse și le vinde sub propria marcă, un comerciant cu amănuntul care are o marcă de casă, sau un importator care elimină numele producătorului original de pe ambalaj și îl înlocuiește cu propriul nume. În toate aceste cazuri, responsabilitatea care se află de obicei la fabrică se deplasează către partea a cărei marcă este vizibilă pentru client. Aceasta nu se aplică unui revânzător care revinde un produs nemodificat sub numele și marca producătorului original — acesta rămâne în rolul de distribuitor, cu un set mai ușor de obligații decât producătorul. Punctul de inflexiune este dacă marca proprie sau propriul nume apare pe produs sau ambalaj, nu cine a fabricat fizic produsul.
Când acesta se aplică depinde de grupa de produse
ESPR este un regulament cadru: articolul 27 stabilește cine este producătorul și ce comportă acele obligații, dar care cerințe concrete se aplică unui produs și de când, este stabilit separat pentru fiecare grupă de produse. Pentru o grupă specifică de produse, aceasta intră în vigoare doar odată ce pentru acea grupă au fost stabilite norme de implementare care impun cerințe produsului și pașaportului digital al produsului. O dată exactă pe grupă de produse nu se află în articolul 27 însuși și diferă și de la o grupă de produse la alta. Ceea ce este sigur: atât timp cât pentru o grupă de produse nu se aplică încă cerințe specifice produsului, rolul de producător conform ESPR pentru acele produse nu se naște nici. Pentru produsele care au căzut deja sub reglementări mai vechi de ecodesign, între timp pot rămâne în vigoare alte obligații.
Ce înseamnă aceasta pentru deținătorul mărcii, în practică
Primul pas este să verifici dacă marca sau propriul nume apare efectiv pe produs sau ambalaj, sau dacă produsul este revândut nemodificat sub numele producătorului original — această distincție determină dacă articolul 27 se aplică. Apoi este util să te uiți la grupa de produse în cauză, dacă se încadrează deja sau va fi inclusă în cerințele ESPR specifice produsului, pentru că fără acele cerințe nu există încă o obligație de pașaport pentru care să te pregătești. Dacă acesta este cazul, atenția se deplasează la relația cu fabrica care fabrică efectiv produsul: deținătorul mărcii are atunci nevoie de date despre materiale, compoziție și provenienţă pentru a putea respecta cerințele, iar acele date trebuie să vină de undeva. Aceasta înseamnă în practică să faci acorduri cu partea de producție cu privire la ce informații sunt furnizate, în ce formă și cât de actuală rămâne — pentru că deținătorul mărcii este cel care este tras la răspundere, nu fabrica care rămâne anonimă pentru clientul final. Apoi apare întrebarea cum ajung acele date într-un pașaport care respectă cerințele, inclusiv codul QR care se referă la acel pașaport, și cum rămâne acel pașaport disponibil pentru perioada prevăzută.
Unde se află aceasta: articolul 27 al Regulamentului ESPR
Această împărțire a responsabilității rezultă din articolul 27 al Regulamentului (UE) 2024/1781, care descrie obligațiile producătorilor și stabilește că oricine pune un produs pe piață sub propriul nume sau mărcă este considerat producător în scopul aplicării acestor obligații. Cerințele specifice produsului — și prin urmare momentul în care acestea se aplică unui anumit grup de produse — rezultă din regulamentele delegate separate pentru fiecare grup de produse, nu din articolul 27 în sine.
Cine vinde sub propria marcă este recomandabil să cartografieze acum care sunt acele produse, care sunt partidele de producție din spatele lor și care date pot furniza acele partide — astfel încât să nu apară întârzieri în momentul în care cerințele pentru grupul de produse respectiv devin concrete.
Pe ce se bazează aceasta
Regulamentul însuși se află pe EUR-Lex. Facem referință pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți pe cuvânt.
Ce trebuie să faceți concret
Ce se așteaptă de la dumneavoastră
Introducerea unui produs sub propriul brand pe piață înseamnă, conform ESPR, că întreprinderea este considerată ea însăși ca producător — chiar dacă altcineva efectuează producția. Articolul 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește obligațiile care decurg din aceasta. Cine are îndoieli dacă această calificare se aplică propriei situații găsește mai multe informații la Sunt importator sau fabricant conform ESPR?.
Asigurarea conformității produsului cu cerințele
Obligația de a asigura că produsul este conform cu cerințele aplicabile revine întreprinderii care deține marca, nu fabricii care a produs produsul. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă practic că trebuie să existe o persoană în cadrul organizației care să poarte răspunderea finală pentru conținutul pasaportului, chiar dacă datele tehnice subiacente provin de la un partener de producție. Externalizarea producției nu modifică această poziție.
Întocmirea și menținerea disponibilității pasaportului produsului
Producătorul întocmește pasaportul produsului și se asigură că acesta rămâne accesibil pe perioada cerută. În practică, aceasta înseamnă că trebuie să existe un proces de colectare, verificare și transformare a datelor de la partenerul de producție într-un pasaport pentru fiecare produs sau grup de produse. La întreprinderile care lucrează sub propriul brand, aceste date provin adesea de la o terță parte — ceea ce cere o atenție deosebită privind corectitudinea a ceea ce se preia. A se vedea și cine este responsabil pentru pașaportul de produs în cazul produselor private label.
Menținerea documentației tehnice
Pe lângă pasaportul în sine, articolul 27 așteaptă ca documentația tehnică subiacentă să fie disponibilă și să poată fi prezentată la cerere. Pentru o întreprindere fără propriile instalații de producție, aceasta înseamnă că sunt necesare acorduri cu fabrica privind care documente sunt partajate și cât timp se păstrează acestea — aceasta nu este stabilit în mod automat într-un contract de cumpărare obișnuit.
Luarea măsurilor corective în caz de neconformitate
Atunci când se constată că un produs nu este conform cu cerințele, obligația de a lua măsuri corective revine producătorului, adică întreprinderii sub al cărei brand este vândut produsul. Aceasta cere un proces intern: cine în cadrul întreprinderii decide asupra unei acțiuni de retragere sau adaptare, și cât de rapid poate fi aceasta inițiată dacă un partener de producție nu răspunde imediat.
Furnizarea de informații autorităților de supraveghere
La cererea unei autorități de supraveghere a pieței, trebuie furnizate informații și documentație care să demonstreze că produsul este conform. Pentru o întreprindere de această dimensiune, aceasta înseamnă că trebuie să existe un punct de contact care știe de unde provin datele și care poate cere rapid acestea partenerului de producție, chiar dacă se află în afara UE — o situație care se raportează la întrebarea Fabricantul meu se află în afara UE — cine se ocupă de pasaportul digital de produs?.
Unde merge rău în practică
Un număr de situații apar frecvent la întreprinderile care vând sub propriul brand:
- Partenerul de producție furnizează date incomplete sau învechite. Pasaportul este întocmit pe baza a ceea ce este livrat, dar nimeni nu verifică dacă aceste date sunt actuale după o modificare în procesul de producție.
- Mai multe branduri, o fabrică, un pasaport care este copiat peste tot. Diferențele între variante — un material diferit, o finisare diferită — nu sunt transpuse în pasaportul fiecărui brand separat.
- Ambiguitate cu privire la cine din cadrul întreprinderii este responsabil. Într-o achiziție sau o reorganizare, cunoștințele despre sursa datelor subiacente dispar, în timp ce pasaportul rămâne totuși online. Aceasta se manifestă și explicit la ce se întâmplă cu pașaportul de produs dacă firma mea este preluată.
- Vânzare pe o piață sub propriul brand, fără ca cineva să gestioneze pasaportul. Există ideea că piața este responsabilă pentru aceasta, în timp ce obligația rămâne la deținătorul brand-ului — a se vedea Ce înseamnă pasaportul digital de produs dacă vând produse printr-o platformă online?.
- Datele eronate sunt preluate fără verificare proprie. Atunci când o eroare din pasaport apare la suprafață, apare o discuție cu privire la cine ar fi trebuit să o semnaleze — părăzile care dețin brand-ul sau partea care a furnizat datele originale. Mai mult despre aceasta la cine este responsabil dacă datele din pașaportul de produs sunt greșite.
Ce puteți documenta
Pentru companiile care vând sub marca proprie este practic să aranjeze o serie de lucruri în scris, astfel încât responsabilitatea din articolul 27 să rămână manevră în cadrul organizației proprii:
- Un acord cu partenerul de producție în care sunt specificate care date tehnice sunt furnizate, în ce format și cu ce regularitate sunt actualizate acestea.
- O indicație internă cu privire la cine din cadrul companiei este responsabil pentru evaluarea și aprobarea datelor pașaportului înainte ca acestea să fie publicate.
- O procedură pentru semnalarea și corectarea erorilor din pașaport, inclusiv cine informează partenerul de producție în acest sens.
- Acorduri privind păstrarea documentației tehnice, chiar și atunci când producția se desfășoară la o terță parte.
- O prezentare generală pe varianta de produs și marcă, pentru ca nu cumva un pașaport să fie folosit din greșeală pentru mai multe versiuni.
- Un punct de control la vânzarea prin terți sau piețe online, pentru ca să fie clar că obligația rămâne la deținătorul mărcii, chiar dacă vânzarea se face printr-un alt canal.
Aceste acorduri sunt strâns legate de întrebările care apar atunci când un distribuitor sau comerciant este implicat în vânzare — vezi Ce obligații are un distribuitor sau comerciant de produse? pentru distincția dintre acel rol și cel al deținătorului mărcii însuși.
Aceasta nu constituie consiliere juridică. Această pagină oferă informații generale despre regulamentul pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli cu privire la propria situație, consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.
Scris cu ajutorul AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu e în regulă? Ne-o spuneți — corecțiile primesc prioritate.